Figuraţie în iadul îngheţat!

Acum mai bine de un an, am fost să fac figuraţie la o filmare de noapte. Am jurat la sfârşitul acelei nopţi că nu am să mai fac aşa o greşelă în viaţa mea.

Ieri, am uitat jurământul, mai ales când mi-a fost promisă o sumă "bunicică" pentru ceea ce trebuia să fie 12 ore ( maxim, maxim ) de filmare şi am zis "sigur că da". Mi-am căutat un costum ( fiindcă era obligatoriu ), am cooptat o prietenă să meargă cu mine, ca să nu stau singur şi dus am fost să "figurez" şi eu pe post de fotograf într-o reclamă.

De când am ajuns, mi-am dat seama că lucrurile vor merge prost. Un regizor german care nu se întelegea cu nimeni, o asistentă de platou agitată ( cam toate sunt ) şi necesitatea filmării reclamei în aer liber au făcut experienţa de aseară printre cele mai obositoare şi terifiante experienţe din viaţa mea.

După Dezastru

Am ajuns la Piaţa Unirii cu câteva minute înainte să se declare oficial că moţiunea a picat. Cumva, protestatarii deja aflaseră rezultatul şi se deplasau încet spre autocare.  La floraria de la baza dealului, caţiva sindicalişti îngheţaţi, urmăreau la televizor o ştire cu titlul "violenţe în faţa parlamentului".

Noi veniserăm puşi pe treabă dar nu prea am avut cu cine. Pe drumul spre parlament am întâlnit un grup de băieţi tineri care, pe semne confuzi, strigau "haide Steaua, tatatatata!! " Ne-au salutat razant cu un "jos Băsescu" şi şi-au continuat drumul spre metrou.

La capătul dealului, o mână de demonstranţi,  fredonau disonant "noi dea'icea nu plecăm, nu plecăm acasă...". În afară de ei nu mai erau mulţi, mulţi demonstranţi vreau să zic, fiindcă jandarmi erau din plin. Destui jandarmi cât să umpli întreaga casă a poporului cu ei.

Jandarmi, gunoaie purtate de vânt ( că doar e protest în România ) şi din când în când câte o voce răguşită "Ion, ioaneeeee, mergi spre Buzău!?! Hai!!".

Am stat un pic să facem câteva poze şi am plecat pe jos către Budapesta împreună cu un grup din "Cartel Alfa". Un prieten de-al meu ( nu foarte luminat ) chiar le-a sugerat să ia tramvaiul către autogară. Nu ne-au bătut, chiar din potrivă, au zambit şi au început să râdă de prietenului în cauză.

În concluzie, am fost acolo şi am văzut oameni ca noi, nicidecum bestiile despre care vorbesc ziarele de azi.

Vodafone Sucks #1 - Găurile din Bucătărie

Ştiu că am promis să scriu săptămânal dar timpul nu mi-a permis să mă ţin de cuvânt, însă nu am uitat ce am promis aşa că vă scriu astăzi o întâmplare nasoală pe care o am aproape zilnic cu vodafone-ul.

Dintre cele 3 telefoane pe care le deţinem noi, toată familia, nici unul dintre telefoane nu funcţionează calumea într-o anumită zona din bucătărie. Un fel de triunghi al bermudelor al telecomunicaţiilor în care semnalul ajunge până la o liniuţă. Nu ştiu exact care e motivul acestei acoperiri proaste mai ales că lucrul acesta se întamplă în bucureşti nu la "Vintu de Sus".

Problema de mai sus se manifestă doar pe telefoanele care au cartela Vodafone, deci iese din discuţie o eventuală problemă cu aparatele.

Nu a fost aşa de la început. Acum mai bine de un an, îmi amintesc, nu aveam problema asta în bucătărie, dar acum abia dacă pot să mă înţeleg cu interlocutorul în momentul în care trec prin falia de acoperire din mijlocul bucătăriei.

Nu dau vina pe nimeni, însă, pentru o reţea care se laudă cu răspândirea şi calitatea acoperirii, e oarecum ruşinos că nu sunt capabili să acopere nici măcar Bucureştiul cum trebuie.

Acesta este primul post din seria celor pe care le-am promis aici. Voi continua acest demers până ce se va face ceva pentru rezolvarea problemei pe care am precizat-o în articolul de mai sus.

Săptămâna viitoare urmează unul de la colega Katiuşenka, care ne va povestii cum era cât p'aci să plătească despăgubiri la Vodafone pentru că aceştia i-au prelungit contractul fără să o întrebe.

Aştept propriile voastre întâmplări teribile păţite cu Vodafone pe twitter sau pe email la alex[at]darkx-studios.com

Vodafone mă trimite să "plimb ursul"

Cei de la Vodafone au decis să o termine scurt cu mine. Mi-au anulat garanţia şi m-au trimis "să plimb ursul" . Recunosc, recunosc, e vina mea că s-a stricat telefonul...

Dar cred că pot să vă explic cum s-a întamplat astfel încât să vedeţi şi voi că am circumstante atenuante:

Deci, într-o seară ( cu lună plină ) în care băusem ( exagerat de mult ) am decis să îmi stric unul dintre cele două aparate electronice care mă ajută să îmi câştig pâinea ( de ce?, aşa, ca să fiu al dracului cu voi ) . Bun, zis şi făcut. M-am dus până în Metro şi am cumpărat o surubelniţă specială ca să pot deschide carcasa, apoi m-am apucat să "distrug" ( rod cu dinţii ) piesa numită "contact baterie" ( pe care voi o reparaserăţi cu doar câteva săptămâni în urmă ). Am resigilat telefonul şi a doua zi ( când m-am trezit din beţie ) am fost puşcă la voi în service ( muhahaha ) pentru că, în secret, ador să aştept cu orele să fiu băgat în seamă de consultanţii voştrii plictisiţi. Într-un acces de schizofrenie ( nu ştiu ce m-a apucat ) am dat vina pe voi, cum că voi nu v-aţi fi făcut treaba cum trebuie acum câteva săptămâni, când de fapt eu sunt cel vinovat.

Bine, e adevărat că de când l-am adus din service s-a purtat ciudat ( se supraîncălzea, îmi mureau conversaţiile ) dar, cu toţii ştim că aceste lucruri au fost datorate folosirii mele improprii. Pentru că am îndrăznit să sun de pe el neînţelegând că, de fapt, l-am cumpărat de la voi ( în rate de 100 lei / lună timp de 2 ani ) pentru a-l pune în vitrină.

Îmi cer sincer scuze şi sper să gasiţi în inimile voastre, puterea, să mă iertaţi.

Lăsând gluma la o parte, eu sunt extrem de sucărit şi culmea, nu sunt singurul. Zilele astea am auzit o mulţime de poveşti despre modul în care funcţionează garanţiile şi în general serviciile Vodafone. Mai aştept câteva zile poate văd şi eu în acţiune "serviciul de ajutor pentru bloggeri" pe care îl ridicaţi în slăvi la webstock10. Dacă nu se întâmplă nimic, urmează ca în fiecare săptămână pentru atâta timp, cât blogul acesta o să fie online ( şi o să fie fiindcă e găzduit pe servere google ), am să scriu un post răutăcios despre serviciile voastre ( deja am patru înscrişi care vor să îşi spună povestea ) . Cele de mai sus sunt o promisiune. Măcar dacă eu nu pot să îmi rezolv situaţia, să evite alţi amărâti ca mine să cadă în plasa serviciilor promise cu jumatate de gură.

Mulţumesc,

Oren Lavie - Her Morning Elegance

Ştiu că e cam vechi dar pe mine m-a impresionat enorm imaginea. Mai ales că totul e făcut din peste 6000 de fotografii. Iar melodia e absolut superbă, nimic mai mult de comentat...

Chicago - We Both Reached for the Gun

Eu sunt fanul tuturor melodiilor din muzicălul Chicago. Dar asta îmi place în special :)