M-am hotărât să mă înscriu în grupul de #concertcrashers adică o mână de 3 blogeri și microblogeri ( s0arec, neroblank, jessica_rbbt ) care nu făcuseră rost de invitații și care vroiau neapărat să meargă ( s0arec participase la n'șpe mii de concursuri și reușise să piardă de fiecare dată )
Odată ajunși acolo, eu, Mari și sora ei mai mică, ne-am postat în fața intrării și împreună cu restul "hoinarilor" am început să comentăm ținutele și prezentarea persoanelor care intrau.
După ce am băut o bere și ne-a mai trecut un puțin oftica am reușit să găsim un loc bunicel, cocoțați pe geamurile seidului SRI. Nu a durat mult și poliția a intrat în acțiune. Pe noi ne-au coborât ușor fiindcă nu aveam chef să facem circ, dar familia de suedezi care nu înțelegeau româna, cu ei a fost un pic mai dificil. Un polițist mai strălucit și care știa o boabă de engleză ( și când zic o boabă ... ) a reușit într-un final să îi convingă să coboare.
A început concertul și am uitat aproape instant că nu reușiserăm să intrăm. Muzica a fost super iar atmosfera s-a încins rapid după ce vreo 3-4 puști de școala generală și-au dat jos tricourile.
Într-un final, divinitatea s-a îndurat de s0arec, deși el este ateu; o fată care ieșea i-a dat un bilet. După un pic de muncă de convingere acesta a cedat și a părăsit grupul vesel spre a privii concertul ca un bloger serios ce se respectă.
Am făcut poze, am băut și cam pe la vreo 21:59 am decis că e mult prea mult pentru noi așa că ne-am îndreptat fiecare către casa noastră.
Întamplarea de mai sus vine să demonstreze încă o dată că important nu e locul ci compania.
Poze: Album 1
