Invitatie la ceai.

Filamentul belcului palpaie, scoate un pocnet si moare. Intunericul se prabuseste peste peretii bucatariei. Acele fosforescente ale ceasului imprastie o lumina verzuie in apropiere. Trei si unsfert. Interfonul suna si tresar.

Las stiloul din mana si ma indrept boscorodind prin holul intunecat spre usa de la intrare. Apas butonul de access. Interfonul refuza sa coopereze. Continui sa apas pana ce aud iala de la parter deschizandu-se cu un zgomot scurt si sec, apoi pasi grabiti pana la capatul scarii de unde apare o siluieta plouata.
Prin deschizatura ingusta a parpalacului de detectiv somer se poate intrezari un tricou alb din a carui inscriptie, scrisa cu rosu, nu seobserva decat „Go..”. Atentie imi este atrasa spre buzunarul din dreapta, de unde o mana alba urca pana la frunte, apoi , cu un gest smucit, alunga un smoc de suvite lasand asfel ochii.

Ochi de un negru apasator ma tintuiesc, dau sa deschid gura dar sunt intrerupt inainte de a apuca sa scot prima silaba:
- Imi pare rau ca apar la o asemenea ora. In ultimul timp s-au intamplat lucruri ne-obisnuite, daca pot sa ma exprim asa…
- Pardon?? zic , recunoscand-o pe increzuta din scoala generala care imi facea mereu poante, care ma lua la katerinka, care… si dupa care eu eram bineintales topit.
- Stii ca nu as fi aici daca nu as avea nevoie de ajutor.
- Pardon??
- E vorba despre o inprejurare stranie. Eram in podul casei bunicilor, cautam intr-un cufar vechi niste poze cand am descoperit un manuscris, de fapt o scriere vetusta…
- Ve ce?!? Intreb eu.
Tace si imi arunca o privire superioara. Incerc s-o dreg:
- Nu ai vrea mai bine sa poftesti inauntru si sa imi explici acolo?
- Teoretic, o fata, nu intra in casa unui baiat la ora asta, practic insa, avand in vedere circumstantele….

Simt cum o migrena incepe sa se catere incet de la baza gatului pana undeva in mijlocul capului unde pune de petrecere.

O poftesc frumos in sufragerie si ma duc in bucatarie sa faccea>. Numai ca in bucatarie e bezna. Bajbai. In fine, gasesc ceva in care sa fierb apa.

De obicei beau ceai de menta dar ma tem sa nu o insult

-Tei, macese, ce bei??
-Tei, daca nu e un deranj.

Filamentul belcului din sufragerie palpaie, scoate un pocnet si moare.

- Mama dracului!! Sa imi bag picioarele in ele de becuri astazi si maine!! - Hei, esti ok?? Hello, ma auzi??

Scormonesc pe raft dupa lumunarea de urgenta, o aprind, imi aprind si o tiagara…
Intru invingator in sufragerie cu lumunarea desupra capului. Nimeni in sufrageria?!?
Doar pe masa, o bucata de hartie mototolita. O ridic si indrept lumanarea spre pagina galbuie:

„Vetust inseamna vechi, mai citeste si tu…”

Nimic nu se intampla.

Ooo, de cand nu am mai postat.. Imi era dor de asta.

Se pare ca un pachet de tigari pe zi nu e foarte bun pentru plamani; asa ca blogerul si programatorul vostru preferat e blocat in casa cu un TBC sau o Pneumonie ( nu stiu, maine imi fac testele ).

Macar daca nu pot sa ma distrez, sa distrez pe alti, asta e motoul meu. De cand m-am intors am observat ca:

• Zoso ma adoarme la culme asa ca l-am scos din Reader.


• Ala se certa cu alalat ca si-au postat numele de telefon reciproc.


• Romania se duce de rapa si lumea posteaza despre gaura neagra.


• Febra emo a luat sfarsit, manelistii sunt din nou la moda


• Clouded* te vad ca ma vezi, eu i-am dat blogul lu Sorin idioat-o!


• Ma transform in fotograf, mi-am facut rost de filtru infrarosu pentru camera.


• Droopy a inceput sa scada in trafic

Cam asta ar fi tot. Next on darkx-studios.com.. o proza scurta si apoi Sinteza Zilei cu maestrul Stan

PS: E de la boala, am luat-o razna Evil monky at large

Google 10 ani

Am vazut si eu ca google au facut update la logo, asa ca ii uram si noi un la multi ani ( nu ca ar conta ) si daca tot am deschis subiectul, sa va zic o mica poveste pe care am auzit-o de la un baiat de la servici ( fost administrator de retea ).

Cica statea omul la el acasuca pe la 2 noaptea; cand se trezeste cu un telefon, pe partea cealalta a firului o babuta simpatica:

- Buna seara domnule Alexandru,

- Buna seara doamna, cu ce va pot ajuta?

- Pai domnu Alexandru, de ce atzi schimbat domn’e imaginea de la google ca aia veche era mai frumoasa

……..

Mi mi s-a parut geniala povestea! 

Suntem Back

Pentru moment cel putin.

Am terminat de incarcat fisierele pe server si astept ca toate modificariile sa se propage.Suntem din nou gazduiti prin marinimia baietilor de la romarg care ne-au primit inapoi desii i-am parasit acum ceva timp.

Din pacate unele lucruri au nevoie de tweeking asa ca pagina de muzica nu va fi disponibila momentan, insa am si o veste buna: Droopy e up and running si se pregateste pentru o versiune beta cu cautari mai rapide si interfata mai ataragatoare.

Am sa incep sa incarc toate posturile scrise in word asfel incat sa nu simtiti ca ati pierdut ceva.

Colectionarul de amintiri

Ma grabesc sa ajung la Clara … doua faruri… lumina, apoi intuneric apoi iar lumina…

Dupa o noapte intreaga petrecuta la Clara, simt ca, pur si simplu, cad din picioare de somn. Totusi, reusesc sa ma tarasc in bucatarie si sa-mi pun de o cafea.  Afara,  ploaia inghite orizontul. Printre stropi grei se pot vedea imagini de copii si de mamici ce isi fac loc prin potop spre poarta scolii de vizavis.

Ridic ibricul, torn in ceasca si pufnesc “ai dracu hamsteri, nu stiu ei ce inseamna viata”; multumit de aceasta bucatica de filozofie pe care nimeni nu a auzit-o, sorb incet.

O ameteala ciudata ma prinde si vad cum camera devine neclara, umbrele forfotesc si iau forma unei curti de scoala. Eu sunt in mijlocul ei si tin tare de hanorac ca sa nu vada cineva ca sunt singurul copil care porta uniforma.  Mihai,  prietenul meu din copilarie, se apropie :

- Ce faci , bai,  piticule,  ce ascunzi sub hanorac, o bomba??  Rade printre dintii de iepure…

Nu apuc sa raspund ca formele incep sa o ia razna din nou. Cafeaua se prelinge pe mana mea stanga ce sta, impreuna cu restul corpului, lipita de gresia din bucatarie.

Dau sa ma ridic, dar nu am destula forta, simt ca ametesc. “Dumnezeule, am un atac cerebral! Sau mai rau!!”, gandesc … ma contrazic singur: “Hai sa fim seriosi, atac cerebral la 20 de ani, ai fi bun de Discovery! Probabil ca e de la oboseala”.

Sunt asa de oboist; inchid ochii. Ma trezesc urcand treptele spre biroul meu, ma asez pe scaun buimac si telefonul incepe sa sune bezmetic:

-Alo?? zic pe un ton plicitist. O voce gafaita imi raspunde.

- Clara la telefon, trebuie sa ne intalnim urgent. Vino la mine!!

Ma ridic si imaginea dispare, sunt in masina … cred ca incep sa inebunesc fiindca nu imi aduc aminte cum am ajuns in masina. De fapt, nu imi aduc aminte cum m-am deplasat dintr-un loc in altul: de la pat la bucatarie, de acasa la serviciu, din copilarie la maturitate. Ma grabesc sa ajung la Clara … doua faruri… lumina, apoi intuneric apoi iar lumina…

Aud distant un beep lung, lung, lung si o voce groasa, “Declara-l”. O alta mai subtire:

-Ora mortii, 15:25, Cauza….