Pentru parintele Chirie a fost ultima noapte de Inviere. Anteriul era apretat, barba si parul bine pieptanate, mirosea a sapun si apa de colonie. S-a oprit putin in fata altarului, a scuipat pe buricul aratatorului sa curete o scama de pe piept.
Langa Evanghelie, lumanarea alba din care urma sa ia lumina il intrista. In fiecare an sperase, crezuse ca el va fi cel care sa vada minunea. Stia ca lumina va coborâ din ceruri si el o va darui mai departe. An de an in parohia sa, pastele se lasa asteptat. Cu lumanarea in pumni, parintele Chirie se ruga sa se pogoare focul sfant. Intr-un tarziu, diaconul scapara un chibrit si lumanarea preotului prindea viata.
Cu o luna inainte de pensionare, parintele Chirie a inteles. A scos incet pachetul de chibrituri, l-a asezat langa lumanare si a inceput sa se roage. Apoi brusc, lumanarea s-a aprins. Parintele a ridicat-o repede, a privit-o uimit. Lacrimile ii curgeau pe fata, prin barba, se adunau pe matasea alba a fetei de masa. “In sfarsit, in sfarsit!”. Trecuse bine de miezul noptii , oamenii se plictiseau, deveneau nerabadatori “Hai, parinte ca ne prinde iarna!!”.
Preotul statea in altar cu lumanarea topindu-se incet in maini. Diaconul se apropie usor, ca in fiecare an si-l atinse pe umar. Preotul se prabusii peste altar. Flacara lumanarii muri sub trupul sau invesmantat in negru. Diaconul scapara chibritul, reaprinse lumanarea alba si striga: “Veniti, de luati lumina!”.
de paste preoti nu sunt imbracati in negru.. sunt in alb... lumina sfanta se coboara doar in nush ce tara( am un lapsus[jerusalem])deci nu merge....:);););))
RăspundețiȘtergereoricum amuzanta:))
RăspundețiȘtergereDe fapt merge foarte bine :P Toti se cred critici...
RăspundețiȘtergereAna pur si simplu nu prinde ideea de proza, nu e asa?
RăspundețiȘtergere