Zugravii

De mai bine de doua saptamani, in blocul nostru a aparut o ceata vesela de zugravi. Imediat holul de la intrare s-a umplut cu galeti, scari pliante si moloz. Zugravii si-au instalat cartierul general in fata usii noastre. De atunci , linistea casei s-a dus pe apa sambetei. Cei trei lucratori in salopete bine manjite cu var nu lasa pe nimeni sa intre sau sa iasa fara sa-l puna la respect: “Hei, mosu, vezi ca o sa calci pe bidinea. Fa pasii mai mari ca n-ai proteze si la picioare” Batranul se ratoieste cu voce ragusita de fumator: “Pe ce-am calcat domnle’? Nu va e rusine sa va legati asa de oameni? ” Zugravul cel gras striga de pe scara “Lasa palavrageala mosu, ca se inchide la paine” Rad toti. Un timp fluiera. Apoi “Bai, piticanie rotofeie , inchide mai repede usa ca se face curent!” Se aude un zornait de galeti. „ Obraznicatura, acus ma dau jos la tine si iti lungesc urechile ca de magar! ” Pasi, galagie, usi trantite. Zugravii muncesc. Nimic n-a ramas ne-zugravit. Cutiile postale, panourile, usa noastra, toate cu stropi si dare albe.
Acum s-au apucat de vopsit. Canta manele si-si povestesc ultimele aventuri. Injura, rad.

In jur de opt, in fiecare dimineata administratora pleaca spre firma.

-Mai baieti, asta-i toata vopseaua?
-Toata.
-Pai n-ajunge pt toata scara.
-N’ajunge e limpede.
-Pai, v-am dat destui bani sa ajunga. Ce ati facut cu banii?
-Am luat vopsea.

Urmeaza amenintari cu politia, picioare bagate in scara noastra de prosti, n-avem decat s-o vopsim singuri. Noroc ca-si vor lua calabalacu saptamana asta.