Figuraţie în iadul îngheţat!

Acum mai bine de un an, am fost să fac figuraţie la o filmare de noapte. Am jurat la sfârşitul acelei nopţi că nu am să mai fac aşa o greşelă în viaţa mea.

Ieri, am uitat jurământul, mai ales când mi-a fost promisă o sumă "bunicică" pentru ceea ce trebuia să fie 12 ore ( maxim, maxim ) de filmare şi am zis "sigur că da". Mi-am căutat un costum ( fiindcă era obligatoriu ), am cooptat o prietenă să meargă cu mine, ca să nu stau singur şi dus am fost să "figurez" şi eu pe post de fotograf într-o reclamă.

De când am ajuns, mi-am dat seama că lucrurile vor merge prost. Un regizor german care nu se întelegea cu nimeni, o asistentă de platou agitată ( cam toate sunt ) şi necesitatea filmării reclamei în aer liber au făcut experienţa de aseară printre cele mai obositoare şi terifiante experienţe din viaţa mea.


La 5:30 după amiază am ajuns în faţa clădirii cec-ului, unde, o mare de cam 40 de suflete erau triaţi în fotografi, cameramani, guppies şi figuranţi. Eu eram fotograf, aşa că am aşteptat ore bune să imi iau camera de fotografiat (un Sonny Handy-Cam cam departe de unealta unui fotograf profesionist ) . După ce ne-au fost împărţite aparatele şi costumele; echipa de maşinişti s-a apucat să poziţioneze decorul şi alte indicii subtile din reclamă.

Se promisese un cort încălizit având în vedere că majoritatea purtam doar costume, iar fetele, săracele, purtau rochii semi-transparente de gală. Cortul avea dimensiunea unei cutii de chibrituri în care intrau maxim 4-5 figuranţi, şi ăia înghesuiţi.

Pentru fiecare din cele 12 cadre s-au tras în jur de 4-5 duble ( plus 2-3 repetiţii / cadru )  , totalizând asfel în jur de 13 ore şi jumăte de filmare în temperaturile de până la -3 grade celsius. Mulţi dintre noi au început să tremure violent, alţi se încălzeau între ei; o tipă a început să plângă iar altele se ascundeau de cameră ca să poată purta gecile cu care veniseră la filmare.

Reacţia echipei de producţie: Niciuna, dinpotrivă, pauzele care în contract scria că vor fi la intervale de 20 minute au fost de fapt la 2 ore. Majoritate dintre ele au fost însă pauze de tipul "rămâneţi pe poziţii" în care nu aveam voie să ne mişcăm din loc cât schimbau "profesioniştii"  lentilele sau reparau generatorul de curent.

Una dintre problemele majore a fost lipsa unui singur regizor capaibil. Regizori erau caţiva şi printre noi, s-a remarcat totuşi un boşorog bătrânel experminentat în figuraţie ( Regina, State de România şi alte câteva telenovele obscure ) care, de după un zid şi îmbrăcat în palton, comenta: "uite la aia, ce stă cu manuşile pe ea, da puţină ruşine nu are.. că îngheţăm cu toţi aici". Nu ne-am putut însa bucura toata noaptea de prezenţa lui fiindcă a dispărut misterios după ce, într-un acces de eroism ( pentru femeia care a plâns ) a făcut regizorul "idiot" ( nu că ar fi înţeles neamţu' ) şi pe toţi figuranţii "animale".

Pe la jumate de noapte am primit şi noi de mâncare, câte un sandwich cu ouă ( posibil clocite ) pe care le-am mâncat lângă "cortul încălzit" împreună cu nişte cafea amară în timp ce echipa de filmare şi actorii se delectau cu friptură cu cartofi prăjiţi, salată, plăcintă cu cireşe şi 3 tipuri de ceai la doar 4-5 metrii de locul unde figuranţiilor le curgeau ( la propriu ) balele.

Majoritatea colegilor mei de aseară au fost simpatici: Un figurant profesionist, un fotograf, o psihologă în devenire, o "vedetă" de liceu, un fotbalist şi câţiva glumeţi din gaşca veselă au mai îndulcit orele insuportabile.

Filmarea care fusese prezentată drept fiind "12 ore, da nu cred că stăm mai mult de 7" a ţinut până pe la 6:30 dimineaţa când regizorul ne-a strâns călduros mâna fiecăruia dintre noi şi ne-a zis "great job!".

Ne-ar fi plăcut să putem să îi răspundem cu aceeaşi propoziţie.

Video ( thanks Necenzurat ) : http://www.viatalaserviciu.ro/view_video.php?viewkey=74de9ce334ea7532cfdd&page=1&viewtype=&category=mr