După Dezastru

Am ajuns la Piaţa Unirii cu câteva minute înainte să se declare oficial că moţiunea a picat. Cumva, protestatarii deja aflaseră rezultatul şi se deplasau încet spre autocare.  La floraria de la baza dealului, caţiva sindicalişti îngheţaţi, urmăreau la televizor o ştire cu titlul "violenţe în faţa parlamentului".

Noi veniserăm puşi pe treabă dar nu prea am avut cu cine. Pe drumul spre parlament am întâlnit un grup de băieţi tineri care, pe semne confuzi, strigau "haide Steaua, tatatatata!! " Ne-au salutat razant cu un "jos Băsescu" şi şi-au continuat drumul spre metrou.

La capătul dealului, o mână de demonstranţi,  fredonau disonant "noi dea'icea nu plecăm, nu plecăm acasă...". În afară de ei nu mai erau mulţi, mulţi demonstranţi vreau să zic, fiindcă jandarmi erau din plin. Destui jandarmi cât să umpli întreaga casă a poporului cu ei.

Jandarmi, gunoaie purtate de vânt ( că doar e protest în România ) şi din când în când câte o voce răguşită "Ion, ioaneeeee, mergi spre Buzău!?! Hai!!".

Am stat un pic să facem câteva poze şi am plecat pe jos către Budapesta împreună cu un grup din "Cartel Alfa". Un prieten de-al meu ( nu foarte luminat ) chiar le-a sugerat să ia tramvaiul către autogară. Nu ne-au bătut, chiar din potrivă, au zambit şi au început să râdă de prietenului în cauză.

În concluzie, am fost acolo şi am văzut oameni ca noi, nicidecum bestiile despre care vorbesc ziarele de azi.