Crashing the Bon Jovi Concert

În primul rând trebuie să precizez că am realizat că vreau să merg la concert cu doar 4-5 ore înainte de ca acesta să înceapă. La ora cu pricina, toate invitațiile fuseseră deja acordate ( mai exista una dar am crezut ca e o glumă și am refuzat-o *doh, mare idiot ce sunt* ) iar de cumpărat bilete, nu se punea problema, pentru că îmi cheltuisem banii pe ieșirea la mare de săptămâna trecută.

M-am hotărât să mă înscriu în grupul de #concertcrashers adică o mână de 3 blogeri și microblogeri ( s0arec, neroblank, jessica_rbbt ) care nu făcuseră rost de invitații și care vroiau neapărat să meargă ( s0arec participase la n'șpe mii de concursuri și reușise să piardă de fiecare dată )

Odată ajunși acolo, eu, Mari și sora ei mai mică, ne-am postat în fața intrării și împreună cu restul "hoinarilor" am început să comentăm ținutele și prezentarea persoanelor care intrau.

După ce am băut o bere și ne-a mai trecut un puțin oftica am reușit să găsim un loc bunicel, cocoțați pe geamurile seidului SRI. Nu a durat mult și poliția a intrat în acțiune. Pe noi ne-au coborât ușor fiindcă nu aveam chef să facem circ, dar familia de suedezi care nu înțelegeau româna, cu ei a fost un pic mai dificil. Un polițist mai strălucit și care știa o boabă de engleză ( și când zic o boabă ... ) a reușit într-un final să îi convingă să coboare.

A început concertul și am uitat aproape instant că nu reușiserăm să intrăm. Muzica a fost super iar atmosfera s-a încins rapid după ce vreo 3-4 puști de școala generală și-au dat jos tricourile. 

Într-un final, divinitatea s-a îndurat de s0arec, deși el este ateu; o fată care ieșea i-a dat un bilet. După un pic de muncă de convingere acesta a cedat și a părăsit grupul vesel spre a privii concertul ca un bloger serios ce se respectă.

Am făcut poze, am băut și cam pe la vreo 21:59 am decis că e mult prea mult pentru noi așa că ne-am îndreptat fiecare către casa noastră.

Întamplarea de mai sus vine să demonstreze încă o dată că important nu e locul ci compania.

Poze: Album 1

ShortsUP 2011

Aseară am fost cu Mari și câțiva colegi de serviciu să urmăresc scurtmetraje la festivalul ShortsUP. Filmele au fost spectaculoase și expriența a fost plăcută dar o să revin la asta imediat ce vă povestesc cum organizatorii numeroși ai evenimentului au dat kicks în respectarea celor mai de jos standarde de bun simț.

Înainte să ne luăm biletele ( 2 x 35 lei ) am avut surpriza să descoperim că geanta lui Mari și a altor fete prezente cu noi a trebuit controlată în detaliu. Nu pentru că reprezentantele sexului frumos ar fi cărat cu ele arme de distrugere în masă ci pentru că exista riscul intrării în zonă cu sticle de băuturi răcoritoare străine de sponsor.

Când am trecut noi s-a adăugat și umila sticlă de 0.5 la mormanul deja adunat în fața intrării. Bun. Nu am avut probleme cu hidratarea fiindcă a fost băutură din plin, mai exact berea sponsorului pusă la dispoziție la prețul "modest" de 8 lei/sticlă. Bineînțeles la temperatura ceaiului.

După toate aventurile de mai sus doar filmele mai puteau să salveze situația, asta au și făcut. După părerea mea, cele mai bune au fost: The Crush , L'accordeur și The Confesion. Cel mai prost a fost Paranmanjang, iar The External World nu am putut să înțeleg cum a primit vreun premiu (filmul este evident făcut de un copil de 5 ani).

Alte filme pe care le-am prins eu sunt Gruffallo, Wish 143, God Of Love, The Lost Thing , Dealuri cu Elefanți, The Eagleman Stag, Madagascar, Carnet de voyage , NA-WEWE.

În concluzie, super filme, nașpa organizare.

Yahoo Open Hack Europe 2011

Cred că a fost printre cele mai tari evenimente la care am participat în ultimul timp.

Orgainzarea a fost beton! Pe bune, în momentul în care te apuci să faci punguțe cu pastă de dinți în caz că participanții vor să se pună la punct de dimineață, nu am ce să comentez.

Am avut și eu bucuria să petrec niște timp de calitate cu .. Kinect, care sincer m-a cam dezamăgit când am realizat că nu am condiția fizică să fac asta în fiecare weekend... După doar jumăte de oră de prostit în fața camerei, care apropo, face poze exact în momentele alea jenante când ai limba scoasă pe jumăte și ești cu ambele mâini fluturând, am renunțat .

Despre hacking nu prea am ce să povestesc, fiindcă proiectul nostru cu rfid-urile de Like Facebook nu prea a mers bine ... Deh, așa ne trebe dacă ne bazăm hack-ul pe tehnologie facebook. Celelalte proiecte au fost însă super și preferatul meu a fost cel cu recunoașterea facială a pozelor de pe flickr.

În final, mi-a plăcut atât de tare că mă gândesc serios că anul viitor să iau un avion spre viitoarea locație și să particip din nou.

De ce sa te inchini in fata biserici?

Am avut recent o discuție cu o persoană în legătură cu închinarea atunci când treci pe lângă o biserică. Persoana cu pricina nu face gestul, fiindcă e sub impresia că e un gest de superstiție.

Ok, ok, recunosc că eu sunt superstițios, dar acest lucru nu are nici o legătură cu motivele pentru care mă închin în fața bisericilor. Personal, mă închin în semn de salut. Nu sunt un creștin ca la carte, nu merg la biserică în fiecare duminică și nu prea țin post. Măcar atât să fac, să îmi salut creatorul când mai trec din când în când pe lângă casa Lui.

Hai să luăm situația asta: Dacă îl vezi pe Georgel pe stradă, îl saluți ca să îți arăți respectul (să te mai sune eventual când iese la o bere). De ce nu ai arăta măcar același tip de respect și ființei care te-a creat?

Cum să provoci un scandal în tramvai?

Răspunsul la întrebarea de mai sus o să îl găsiți în mica povestioară ce urmează:

În dimineața cu pricina m-am urcat ca de obicei în autobuzul de legătură și mă îndreptam către servici când, la o stație, urcă una bucată pițipoancă. La început nu am observat-o, am simțit în schimb tona de parfum care a inundat tot autobuzul în câteva secunde și care era absolut insuportabil. Un miros de levănțică, dar grețos în sinea lui.

Se apropie de bară și se înghesuie lângă mine astfel încât hainele îmbibate până la refuz în parfum se freacă de geanta mea, de geacă, etc. Încep să strâmb nasul, bineînțeles că gagica nu se simte și continuă să stea lângă mine până ce aproape ca îmi dăduseră lacrimile de la miros. Bon, după câteva stații coboară.

Cobor și eu după alte câteva și șterg practic incidentul din minte fiindcă nu aveam de gând să mă prost-dispun în ziua respectivă. Urc în tramvaiul 34 și, spre norocul meu, găsesc un loc pe care pot să mă așez. În fața mea o doamnă cam la vreo 45 de ani îmbrăcată sărăcăcios.... Nu trec 3 minute și cocoana se ridică și deschide larg geamul tramvaiului. Bineînteles că tot tramvaiul izbucnește în pufnituri, dat fiind că afară era o temperatură nu tocmai plăcută.

Un domn se ridică de la locul lui, încurajat de ceilalți pasageri, cu mult tact, închide geamul. Moment în care femeia izbucnește în țipete și urlete:

Top 9 Aplicații de Windows 7

În acest articol am să vă prezint câteva softuri pe care eu le găsesc esențiale și de care probabil nu ați auzit încă pentru că nu sunt "mainstream".

AIMP este o alternativă grozavă pentru deja super cunoscutul player de muzică Winamp. O invenție rusească care se detașează relaxat de contrapartul american prin un management mai bun de conținut și alte funcții grozave care trebuie neapărat încercate. http://www.aimp.ru/

Digsby se vrea a fi un yahoo messenger pe steroizi, destinat persoanelor extrem de sociale. Suportă majoritatea serviciilor de mesagerie instantă ( incluzând Facebook, Twitter și Gmail ) și pe lângă toate astea, ferestrele arată trăznet. http://www.digsby.com/

Despre Boxee am mai discutat pe aici, în principal este o aplicație media center cu sute de canale de televiziune online disponibile ce îți oferă posibilitatea să urmărești doar ce îți place. Am convingerea că în câțiva ani, aplicațiile gen boxee sau xbmc vor înlocui televiziunea prin cablu. [ dacă vă hotărâți să testați boxee, asigurați-vă că instalați și NaviX care vă dă acces la miliarde de filme și seriale gratis ] http://www.boxee.tv/

GoldWave e unealta potrivită pentru orice editarea rapidă de sunet. Vreți să tăiați o melodie sau să vă faceți vocea să sune ca un robot? Goldwave este soluția perfectă pentru un user care nu are background în ingineria sunetului. Simplu, gratuit și plin de bunătăți. http://www.goldwave.com/

GooReader este destinat viermilor de carte. Folosindu-se de masiva bază de date google books, vă permite să căutați instant printre sutele de mii de cărți gratuite disponibile online sau chiar să vă importați din propria bibliotecă digitală cărți în format PDF. Am precizat că aplicația este 3D și merge pe laptop-uri ?? http://www.gooreader.com/

Vadim trebuie băgat în închisoare

Cu riscul de a supăra mulţi susţinători PRM care nu şi-au luat pastilele de inimă astăzi o să vă spun de ce cred eu ca trebuie Vadim băgat urgent în pârnaie.

În primul rând precizez că am văzut toate ştirile referitoare la incidentul de la sediul PRM şi sincer am fost oarecum uimit că nu s-a luat mai repede decizia de punere sub acuzare a lui Vadim.

Acum, e bine ştiut că sistemul nervos central a lui Vadim nu funcţionează după parametrii carţii de biologie dar în reprezentaţia de alaltăieri a întrecut orice limită. Începând de la faptul că a bruscat o angajată nu pe Băsescu şi până la celalat fapt că era totuşi o femeie cea ce spune foarte mult despre anii lui petrecuţi acasă, cu familia.

Am avut câteva discuţii cu diverse persoane pe tema asta care încercau să scuze gestul lui Vadim punând în balanţă gesturi de a lui Băsescu ( pixelul albastru, avocatul Chitic, s.a.m.d ) dar sincer nu cred că o acţiune de felul acesta poate fi scuzată cu argumentul "da măh, da uite şi ăla a facut-o".

Sper pe bune să înfunde închisoarea pentru câtiva ani în speranţa ca o să i se mai reducă ego-ul ăla umflat cu pompa.

Apasă în continuare ca să urmăreşti filmul necenzurat al evenimentului

Brandurile e naspa!

În ultimul timp am ocupat memoria serverului aiurea cu articole scrise la nervi în momentul în care aveam o nemulţumire în legătură cu o firmă sau alta.

Fie că mă plângeam de UPC sau RDS, Vodafone sau Cetelem, firea mea nu mi-a permis să trec cu vederea abuzurile grosolane pe care societăţile româneşti la fac în mod constant.

Pentru mine situaţia e oarecum roză. Am un blog, cu un trafic bunicel şi câţiva cititori fideli, pe care pot să mă plâng la orice oră de firmele care îşi bat joc de timpul meu; dar pentru o persoană care nu deţine nici blog, nici cont de twitter, situaţia este mult mai neagră. Pentru acele persoane şi nu numai am dezvoltat, în cooperare cu @necenzurat, ( cred eu că ) primul site de anti-branding din Romania.

Un site pe care oricine să se poată plânge de serviciile proaste pe care compania X sau Y le oferă. Blogul nou poate fi vizitat la adresa http://enaspa.com

Sărbători Fericite!

#BeerTweetMeet5

Părerea mea este că acest #beartweetmeet a fost cel mai reuşit din câte au existat. În primul rând a fost ţinut într-un club cu muzică pe care chiar se putea dansa cea ce a dezlănţuit spiritele rebele din interiorul celor mai serioşi twitteristi. ( pe bune, să vedeţi ce naşpa dansează unii,  doar unpic'a să vină pozele )

Bagdge-ul pentru dansator nonstop îl obţine însă Roxana Avadanei care a rezistat timp de 12 dansuri ( numărate ) fără să işi tragă o secundă sufletul. Wow, mult respect ... La capitolul băutură a existat o problemă mai ales că au participat peste 150 de persoane însetate, ea s-a terminat oficial în jurul orei 12:00 AM ( deşi s-au mai obţinut beri pe sub mână până aproape de 2:00 AM ).

Dialogul a fost limitat de muzica intensă care se mai oprea din când în când în timp ce un twitter-ist îngâna diferiţi câştigători la concursurile care au avut loc. Mixul a fost totuşi slab, a trebuit să îmi pun de cel puţin două ori mâna la urechi ca să nu fiu efectiv asurzit de greşelile ( sau poate nu ) dj-ului.

Am cunoscut multe persoane interesante şi chiar am purtat un dialog mai elevat cu o d'şoară doctor care mi-a cam pus la punct cunoştinţele în medicină ( aparent nu atâta de vaste pe cât credeam ) . Freaka de la Paraziţii a fost şi el acolo; m-am abţinut cu greu să nu "ţip ca o fetiţă" şi să fug pentru o poză ( se pare că alţi băieţi nu au avut tăria mea ) . Am preferat mai degrabă să stau ferm pe loc cu credinţa că e mai bine să nu cunoşti o legendă.

Overall a fost o experienţă calumea şi mi-a mai ridicat moralul după seria de eşecuri din ultimele luni.

Revin mâine cu un articol mai cizelat şi eventuale modificări la acesta. Aveţi în vedere că încă nu m-am trezit complet din beţie :) ( aaaa.. pare ok şi acum... )

Poze:

Primul set de poze de la @mc_vasile sunt la http://bit.ly/dPgiHU
Pozele de la @_liz_b sunt la http://picasaweb.google.com/104196108844730104845/BeerTweetMeet5#
Pozele de la @LuchianC sunt la http://www.luchiancomsa.ro/index.php?/category/20

Periculos, sau ceva?

M-a impresionat un pic ştirea despre băieţelul de 12 ani care a ajuns la şcoala de corecţie pentru că plănuia asasinatul bătăuşilor din şcoală. Am urmărit până la capăt ştirea venită pe CNN şi trebuie să recunosc că americanii sunt mult mai fraieri decât par după faţă. Eu nu cred că tânărul respectiv reprezintă un risc social, mai ales la vârsta asta. Şi de dragul argumentării am să vin şi eu cu un caz authton:

După cum probabil ştiţi dacă mă urmăriţi pe twitter, am petrecut noaptea de Halloween într-un club din centrul capitalei. După ce colegul @necenzurat a plecat spre plaiuri mai etilice a trebuit să mă întreţin socializând ( ştiu, ştiu, nu e punctul meu forte ) cu diferitele persoane de la masă.

Aşa am cunoscut-o pe puştoaica x ( numele e irelevant ) care, la doar 16 ani (cred) s-a declarat o satanistă convinsă. Eu, din păcate, nu prea cred în Satanism. Mi se pare că e o manifestare de "gică contra" dusă la extreme... anyhow; am ascultat-o preţ de jumate de oră, timp în care,s-a lăudat cu dunga roşie de pe buletin, imaginaţia vidă ( îşi imagina oameni 'tranşaţi' ) si alte tot felul de aiureli.

La finalul serii întrebarea firească este: Chiar este fata de mai sus un pericol pentru societate? Eu cred că nu tocmai din motivul care face povestea asta aşa de interesantă, vârsta. Dacă era aşa eu acum ar fi trebuit să fi fost incarcerat de mult fiindcă, la dracu, câţi bătăuşi mi-am dorit eu să decedeze subit.

Punctul de vedere al americanilor este cretin şi bolnăvicios. Nu poţi să bagi în şcoala de corecţie un copil doar fiindcă "ţi se pare" că va ajunge criminal. Eu propun să îl trimită la un psiholog la şedinţe de terapie şi după aia, au timp să îl bage în închisoare... în fond, are o viaţă întreagă înainte.

Vodafone Sucks #2 - Finalul

Astăzi, la mai bine de o lună după ce mi-a fost înapoiat mobilul stricat şi după ce mi-a fost anulată în mod ne-justificat garanţia, am decis să mai încerc o dată să aduc la viaţă mobilul, înainte să îl dau profesioniştilor adevăraţi să mi-l repare.

Aparatul a prins viaţă aproape instant. Din câte văd eu, "contactul baterie" nu este chiar "distrus" aşa cum spun cei din service-ul Vodafone. Explicaţia mea pentru minunea asta este că, probabil, după o lună de stat în dulap, bateria s-a mai dezumflat şi acum e capabilă să se reîncarce.

Urmează ca în zilele următoare să investesc într-o baterie nouă şi, eventual, o carcasă pentru Diamond fiindcă cea veche a fost paguba colaterală în încercarea tembelilor de a îndesa o baterie umflată într-o carcasă de plastic. Mă bucur însă că nu voi mai avea de-a face cu ne-profesioniştii de la Vodafone, garanţii şi în general cu Vodafone; fiindcă am trecut toate telefoanele din casă pe cartele prepaid (adevărat, cartele vodafone, fiindcă au cele mai ok oferte), uite aşa, de al dracu ce sunt.

Le-am lăsat ca amintire o factură ne-plătită care, după părerea mea, se amortizează în timpul pierdut încercând să mă înţeleg omeneşte cu ei. Dacă ei nu au fost capabili să se ţină de cuvânt atunci nici eu nu sunt obligat să mă ţin de promisiunile mele.

Să mă dea în judecată.

PS: Ne, m-am răzgândit. Le plătesc factura, nu are rost să mă pun la mintea lor...

De ce e Badea un fraier

Badea se plângea în emisiunea de astăzi seară că vrea să facă un protest marţi în centru şi că legislaţia în domeniu îl dezavantajează. Mai exact, dumnealui trebuie să dea cu subsemnatul că răspunde pentru purtarea mulţimii strânse. Mircică vine şi zice că legea e tâmpită, că el nu poate să răspundă pentru ipoteticul demonstrant care aruncă sticle incendiare în sediul CNA ( ţinta demonstraţiei ) .

Eu vin aici şi îl contrazic, legea în cauză are un singur scop bine definit. Să decidă dacă "protestatarul şef" are sau nu cohones să ţină 1000+ de demonstranţi la locul lor.

Deci tu vrei ca 1000+ de oameni să vină şi să rişte să îşi ia bătaie de la alţi protestatari sau de la jandarmi dar tu nu dai nici mort o semnătură cum că eşti deacord că există consecinţe la acţiunile tale. Păi cum vine asta, vorba aia deja celebra "ori suntem golani, ori nu mai suntem" ...

Dacă Badea decide că are biluţele necesare să protesteze în nume propriu, vin şi eu să le explic celor de la CNA cum stă cu libertatea cuvântului, daca însă el e incapabil să îşi ia răspunderea, atunci cred că nu poate avea nici o pretenţie de la nici unul dintre cei care îl urmăresc.

Figuraţie în iadul îngheţat!

Acum mai bine de un an, am fost să fac figuraţie la o filmare de noapte. Am jurat la sfârşitul acelei nopţi că nu am să mai fac aşa o greşelă în viaţa mea.

Ieri, am uitat jurământul, mai ales când mi-a fost promisă o sumă "bunicică" pentru ceea ce trebuia să fie 12 ore ( maxim, maxim ) de filmare şi am zis "sigur că da". Mi-am căutat un costum ( fiindcă era obligatoriu ), am cooptat o prietenă să meargă cu mine, ca să nu stau singur şi dus am fost să "figurez" şi eu pe post de fotograf într-o reclamă.

De când am ajuns, mi-am dat seama că lucrurile vor merge prost. Un regizor german care nu se întelegea cu nimeni, o asistentă de platou agitată ( cam toate sunt ) şi necesitatea filmării reclamei în aer liber au făcut experienţa de aseară printre cele mai obositoare şi terifiante experienţe din viaţa mea.

După Dezastru

Am ajuns la Piaţa Unirii cu câteva minute înainte să se declare oficial că moţiunea a picat. Cumva, protestatarii deja aflaseră rezultatul şi se deplasau încet spre autocare.  La floraria de la baza dealului, caţiva sindicalişti îngheţaţi, urmăreau la televizor o ştire cu titlul "violenţe în faţa parlamentului".

Noi veniserăm puşi pe treabă dar nu prea am avut cu cine. Pe drumul spre parlament am întâlnit un grup de băieţi tineri care, pe semne confuzi, strigau "haide Steaua, tatatatata!! " Ne-au salutat razant cu un "jos Băsescu" şi şi-au continuat drumul spre metrou.

La capătul dealului, o mână de demonstranţi,  fredonau disonant "noi dea'icea nu plecăm, nu plecăm acasă...". În afară de ei nu mai erau mulţi, mulţi demonstranţi vreau să zic, fiindcă jandarmi erau din plin. Destui jandarmi cât să umpli întreaga casă a poporului cu ei.

Jandarmi, gunoaie purtate de vânt ( că doar e protest în România ) şi din când în când câte o voce răguşită "Ion, ioaneeeee, mergi spre Buzău!?! Hai!!".

Am stat un pic să facem câteva poze şi am plecat pe jos către Budapesta împreună cu un grup din "Cartel Alfa". Un prieten de-al meu ( nu foarte luminat ) chiar le-a sugerat să ia tramvaiul către autogară. Nu ne-au bătut, chiar din potrivă, au zambit şi au început să râdă de prietenului în cauză.

În concluzie, am fost acolo şi am văzut oameni ca noi, nicidecum bestiile despre care vorbesc ziarele de azi.

Vodafone Sucks #1 - Găurile din Bucătărie

Ştiu că am promis să scriu săptămânal dar timpul nu mi-a permis să mă ţin de cuvânt, însă nu am uitat ce am promis aşa că vă scriu astăzi o întâmplare nasoală pe care o am aproape zilnic cu vodafone-ul.

Dintre cele 3 telefoane pe care le deţinem noi, toată familia, nici unul dintre telefoane nu funcţionează calumea într-o anumită zona din bucătărie. Un fel de triunghi al bermudelor al telecomunicaţiilor în care semnalul ajunge până la o liniuţă. Nu ştiu exact care e motivul acestei acoperiri proaste mai ales că lucrul acesta se întamplă în bucureşti nu la "Vintu de Sus".

Problema de mai sus se manifestă doar pe telefoanele care au cartela Vodafone, deci iese din discuţie o eventuală problemă cu aparatele.

Nu a fost aşa de la început. Acum mai bine de un an, îmi amintesc, nu aveam problema asta în bucătărie, dar acum abia dacă pot să mă înţeleg cu interlocutorul în momentul în care trec prin falia de acoperire din mijlocul bucătăriei.

Nu dau vina pe nimeni, însă, pentru o reţea care se laudă cu răspândirea şi calitatea acoperirii, e oarecum ruşinos că nu sunt capabili să acopere nici măcar Bucureştiul cum trebuie.

Acesta este primul post din seria celor pe care le-am promis aici. Voi continua acest demers până ce se va face ceva pentru rezolvarea problemei pe care am precizat-o în articolul de mai sus.

Săptămâna viitoare urmează unul de la colega Katiuşenka, care ne va povestii cum era cât p'aci să plătească despăgubiri la Vodafone pentru că aceştia i-au prelungit contractul fără să o întrebe.

Aştept propriile voastre întâmplări teribile păţite cu Vodafone pe twitter sau pe email la alex[at]darkx-studios.com

Vodafone mă trimite să "plimb ursul"

Cei de la Vodafone au decis să o termine scurt cu mine. Mi-au anulat garanţia şi m-au trimis "să plimb ursul" . Recunosc, recunosc, e vina mea că s-a stricat telefonul...

Dar cred că pot să vă explic cum s-a întamplat astfel încât să vedeţi şi voi că am circumstante atenuante:

Deci, într-o seară ( cu lună plină ) în care băusem ( exagerat de mult ) am decis să îmi stric unul dintre cele două aparate electronice care mă ajută să îmi câştig pâinea ( de ce?, aşa, ca să fiu al dracului cu voi ) . Bun, zis şi făcut. M-am dus până în Metro şi am cumpărat o surubelniţă specială ca să pot deschide carcasa, apoi m-am apucat să "distrug" ( rod cu dinţii ) piesa numită "contact baterie" ( pe care voi o reparaserăţi cu doar câteva săptămâni în urmă ). Am resigilat telefonul şi a doua zi ( când m-am trezit din beţie ) am fost puşcă la voi în service ( muhahaha ) pentru că, în secret, ador să aştept cu orele să fiu băgat în seamă de consultanţii voştrii plictisiţi. Într-un acces de schizofrenie ( nu ştiu ce m-a apucat ) am dat vina pe voi, cum că voi nu v-aţi fi făcut treaba cum trebuie acum câteva săptămâni, când de fapt eu sunt cel vinovat.

Bine, e adevărat că de când l-am adus din service s-a purtat ciudat ( se supraîncălzea, îmi mureau conversaţiile ) dar, cu toţii ştim că aceste lucruri au fost datorate folosirii mele improprii. Pentru că am îndrăznit să sun de pe el neînţelegând că, de fapt, l-am cumpărat de la voi ( în rate de 100 lei / lună timp de 2 ani ) pentru a-l pune în vitrină.

Îmi cer sincer scuze şi sper să gasiţi în inimile voastre, puterea, să mă iertaţi.

Lăsând gluma la o parte, eu sunt extrem de sucărit şi culmea, nu sunt singurul. Zilele astea am auzit o mulţime de poveşti despre modul în care funcţionează garanţiile şi în general serviciile Vodafone. Mai aştept câteva zile poate văd şi eu în acţiune "serviciul de ajutor pentru bloggeri" pe care îl ridicaţi în slăvi la webstock10. Dacă nu se întâmplă nimic, urmează ca în fiecare săptămână pentru atâta timp, cât blogul acesta o să fie online ( şi o să fie fiindcă e găzduit pe servere google ), am să scriu un post răutăcios despre serviciile voastre ( deja am patru înscrişi care vor să îşi spună povestea ) . Cele de mai sus sunt o promisiune. Măcar dacă eu nu pot să îmi rezolv situaţia, să evite alţi amărâti ca mine să cadă în plasa serviciilor promise cu jumatate de gură.

Mulţumesc,

Oren Lavie - Her Morning Elegance

Ştiu că e cam vechi dar pe mine m-a impresionat enorm imaginea. Mai ales că totul e făcut din peste 6000 de fotografii. Iar melodia e absolut superbă, nimic mai mult de comentat...

Chicago - We Both Reached for the Gun

Eu sunt fanul tuturor melodiilor din muzicălul Chicago. Dar asta îmi place în special :)

Broasca - Partea I

În oglindă se reflecta faţa unei femei de 49 de ani. Guşă proieminentă, pomeţii sunt lăsaţi, pielea ridată. 

Arat îngrozitor. “Ei şi ce, doar nu mă iau eu de nevastă” gândesc în timp ce îmi trag paltonul peste umeri şi ies din casa zăngăning binedispusă cheile.

Cobor în parcare şi apăs pe butonul din dreapta al telecomenzii, nimic, apăs pe cel din stanga şi buburuza mea credincioasă scoate un chiuit de fericire de undeva din spatele unui “Range Rover”.  Restul drumului spre bancă a fost obişnuit. Şoferi care ţipă la mine fără nici un motiv, claxoane, agitaţie, într-un cuvânt, o viaţă de şoferiţă începătoare. Ajunsă la servici, îmi fac o cafea şi mă aşez la birou.

Nimic neobişnuit, până la vre-o trei după amiaza, când văd  intrând în bancă o femeie bătrână într-o fustă viu colorată. Pe cap purta un batic roşu cu modele ce pareau să fi fost o dată flori. În urma ei rămân privirile agitate ale celorlalţi clienţi. Uni îşi şoptesc, alţi strâmbă din nas, majoritatea se fac că nu o observă şi îşi văd de treabă .  Femeia se aşează pe scaunul din faţa mea.

- Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?

- Bună ziua, aş vrea şi eu să fac un cradit’ de ăla.

- Un credit, da sigur, dar ştiţi că trebuie să aveţi un venit minim. Pensie poate?

- Ştiu’ ştiu’ da aş vrea să mă’ înţa’legeţi şi pe mine că nam’

Inainte să pot spune ceva, bătrâna băgă mâna în buzunar şi scoate de acolo un lanţ de capătul căreia se bălăngănea un medalion în formă de broască. Lumina care bătea pe biroul meu făcea ca cele două cristale roşi, care îi ţineau loc de ochi, să pară în flăcări. Îmi întinde încet medalionul ...

- E frumos, dar mă tem că tot nu am cu ce să vă ajut. Adică dacă nu aveţi ...

- Nu contează maică’ , ia dumneata . Cado’ de la mine. Să’ţi poarte noroc. Las aicişa şi dosaru şi poate mă puteţi ajuta aşa că întră' noi , babele.

Apoi , rânjeşte sinistru şi pleacă. Eu rămân acolo complet blocată de întâmplare. Mă uit la medalion. Să-l iau, să nu-l iau ...